30 martie 2006 sortii au decis ca in sferturi sa se intalneasca doua echipe romanesti Rapid respectiv sTEAUA.A fost sau nu “lucratura” de la UEFA …asta e… era un derby european de data asta si orgoliile erau si mai mari. Primul meci pe Giulesti. Infern, cum de altfel au trait pe pielea lor Van der vaart, Kuyt, Boloni, Basturk si multi altii spunand ca e imposibil sa te intelegi cu un coechipier la ce vacarm e pe stadion. Au venit toti cu nasu’ pe sus si au plecat cu coada intre picioare. Meciul din tur a fost poate unul din cele mai reusite ale baietilor dar s-a terminat la egalitate, scor 1-1 Moldogol tinand suspansul pana pe 6 aprilie dupa ce Banel a deschis scorul pentru ros-albastri. Despre meciul din data de 6 aprilie vroiam sa vorbesc fiind pentru mine un meci cu o incarcatrura emotionala mai putin intalnita cu nervi cu stres si cu suspans, pulsul crescand de cele mai multe ori la cote maxime. Ratarile baietilor m-au facut sa trec prin starile de fapt si bara aia din min. 90 a lui E. Dica si acum ar fi vibrat daca nu ar fi daramat stadionul.Ghinion sau nu cauzele au fost multiple ca mai tarziu sa aflu si alte motive a necalificarii. Soarta a decis. 0-0. Totul s-a terminat pentru toti si chiar pentru mine. Si ce lacrimi avea Moldovan la 33 de ani la un asa caracter si cata speranta si cat orgoliu a pus dar n-a fost sa fie. Niculae degeaba privea neputincios bara aia nenorocita tunand in stanga si dreapta ghinionul. A avut atatea ocazii nu le-a fructificat. Au mers mai departe cei care au dat un gol in deplasare. Ce ciudat e fotbalul, cateodata. Da si noi am mers in dauna echipe HSV in aceleasi conditii 2-0 acasa 1-3 la ei tremurand pana in min. 95. Soarta a decis din nou si lacrimile mele si a celorlalti nu erau de ajuns sa mergem noi mai departe. S-a scris o pagina in istoria clubului si in sufletul meu asistand la cel mai emotionant meci. Nu imi gaseam cuvinte sa vorbesc nici macar sa privesc baietii la final cand au venit sa ne salute. Eram daramat. Priveam neputincios bucuria celorlalti neavand nici macar suflu sa scot o vorba la cat de trist eram de parca s-a terminat lumea. Am zis in gandul meu ca o sa vina si ziua cand o sa plangem iar… dar de bucurie si cineva parca m-a ascultat si mi-a auzit gandurile in min. 95 la Middlesbrough dar nu acela a fost momentul de multumire totala ci peste cateva zile cand Rapidu’ mai mergea odata pe fostul Lia Manoliu si ii spulbera de ros-albastri cu 2-0. Fericire si multumire totala o alta zi in care am multumit divinitatii ca sunt rapidist. Lacrimile varsate pentru orice in lumea asta cand vin din adancul sufletului sunt mai dureroase ca orice rana deschisa caci nimic nu se compara cu fericirea sufleteasca. Multumesc Rapid. Multumesc Razvan. A trecut ceva vreme de atunci si lucrurile au luat o intorsatura mai putin dorita dupa acel sezon. Tot astept ziua cand vom zambi iar impreuna pentru aceleasi culori. Da despre tine este vorba. 21. Daniel Niculae. Cam atat si nu voi uita niciodata meciul asta nici macar nu am cum. Respect.
- INFRANT NU ESTI CAND SANGERI
- NICI OCHII CAND IN LACRIMI TI-S
- ADEVARATELE INFRANGERI
- SUNT RENUNTARILE LA VIS
[...] cu un blog. A început bine, adica postări scrise bine, cu siguranță mai bune ca ale mele… Ultimul post, însă m-a dezamăgit… Vroiam să dau răspunsuri pe măsură, să mă iau de caracterul lui [...]