In cele din urma ajung in Giulesti

Au trecut 4 ani in care am tot incercat prin fortele proprii sa ajung unde mi-am dorit. Am trecut prin multe dar viata mi-a aratat ca e frumoasa indiferent de ce se intampla. 22 octombrie 2005 Giulestiul fierbe (cat de semnificativ e acest 22 pentru mine am sa scriu si desprea acest numar)… e ziua in care pentru mine ura e mai presus decat iubirea si asta ma face sa ma gandesc de ce oare fac asta e asa mai importanta ura decat iubirea. Da . asa am ajuns in ziua de azi ?!?!? E sambata seara plec de la munca in graba sa ajung la un prieten sa pregatim ultimele detalii la plecare. Ai mei stiau de plecarea mea la Bucuresti dar era prea tarziu sa ma mai intoarca din drumul meu deja imi alesesem ceva si vroiam sa vada si ochisorii mei (…)dragoste adevarata… sufletului meu sa simta vibratia peluzei mirosul intepator al unei fumigiene sunetul ingrozitor a unei petarde si cantecele galeriei. Plecam cu un tren personal seara la 12 si ajungem dimineata la 6 in Gara de Nord. Drumul linistitor mai putin sforaitul prietenului meu … ca sa vezi ce egoist sunt nu v-am facut cunostinta cu amicul meu (apropo …salutari Florin unii ii spun rrRapan altii Ferucio.. ) in fine, fiind si prima deplasare de gen economiile erau putine si ne-am multumit cu ce-am avut de acasa. Am ras in compartiment de tactici de galerii de antrenori si nu in ultimul rand nu am sa uit vorba lu’ Florin …sper sa iasa …”tagadam …tagadam…tagadam…tagadam” astea, ca ar fi glasul rotilor de tren unice vorbe, de-a le casei.Ok. 6:10 Gara de Nord dimineata un frig patrunzator mai nimeni pe strada la oara aceea dar noi cautam bilete ca sa vezi ce faceam noi la 6 dimineata in Bucuresti, deci noi am plecat la meciul asta fara stim macar daca vom gasi bilete sau nu. Si ca totul sa fie complet cautam si stadionul ca na fiind si prima oara prin zona nu cunosteam. Asta e omul cat traieste invata. Ora 10:00 am gasit in cele din urma si stadionul Giulesti, se deschid casele de bilete si ca sa vezi ca noi nu vroiam la tribuna sau peluza 1 noi vroiam la Peluza Nord ca acolo ne era locul asteptam momentul asta de mai bine de 4 ani.Am cumparat bilete la peluza 2 , abonamente de fapt si eram cel mai fericit ca intru la meci putea sa-mi zica unu ca (avem o tarfa nu vii ?!?! nicidecum eu aveam bilet la meci nimic altceva nu ma interesa…si app de tarfe am sa vorbesc mai tarziu ca si ele au rolul lor in viata dar parca …ah cate-as spune acum …vorbim… dar nu acum). Timpul trece greu si cum nu avem cine stie ce bani am plecat teleleu pe strazi pana la ora meciului. Ora 19:00 am emotii mari astept de mult momentul asta transpir … gata hai sa intram zic. Trecem de control si urcam scarile … vai parca si acum imi aduc aminte ce fel urcam scarile alea cu o asa dorinta si emotie in suflet… scaune goale, steaguri peste tot intinse, steaguri pe gard, lume putina la ora aia dar eu eram acolo frumos moment. Facem poze zambeam tot timpul eram fericit eu unul abia asteptam inceputul meciului. Galeria pregatea o coregrafie dar pe cine interesa eu vroiam sa aud cantecele sa simt vibratia ca nimic nu se compara cu o asa senzatie. Cantam pana ramanem fara voce si meciul ia o intorsatura mai putin dorita… se deschide balul … la aruncat obiecte din tribuna si aruncat scaune era nebuneala era o dementa totala au urmat scene de groaza la un moment dat. Timpu trecea si meciul tot se prelungea, noi aveam tren de intoarcere exact dupa incheierea meciului la 23:45. La un moment dat Florin ma intreaba …”bai Tase mai prindem frate trenul ?!?!? Cu ce ajungem la Galati ” iar atunci cineva de langa noi raspunde ” Sunteti din Galati? Ce usurare atunci am gasit 2 baieti care erau din oras cu noi parca ne simteam singuri prin atatia straini acolo in peluza. Se termina meciul 0-0 cu scandal si alte injuraturi la adresa stelistilor … a da am jucat cu sTEAUA da cu echipa armatei poi nu am mentionat ca as devia de la subiect exact cum fac acum si o iau razna cand aud e numele asta. Gata plecam de la meci eu cu sufeltul impacat ca am ajuns la stadion si am fost la meci vazand primu meci din Giulesti. La intoarcere am discutat meciul normal am schimbat numere de telefon cu baietii.Drumul a fost linistit dar tot la fel de lung.

Mentalitatea deja se conturase in mintea mea nu mai priveam meciurile din acel unghi al fiecarui om de rand simteam altceva era o alta stare de spirit eram in lumea mea stiam ca vor veni momente frumoase si au venit. Da , acum aveam mentalitate de ULTRAS gandeam ultra’ ma imbracam in asa fel incat sa par diferit de ceilalti nu suport manelele nu fac compromisuri sunt eu sunt altfel decat ceilalti. Acum lucurile le privesc altfel si nu ma mai intereseaza decat modul de viata ULTRA’. Dupa acest meci au urmat si alte deplasari si mai frumoase cum de altfel au fost toate cu bune cu rele. Si cam atat despre primul meu meci pe Giulesti si inca ceva : “NIMENI SI NIMIC NU POATE SCHIMBA MODUL NOSTRU DE A FI. “

To be continued…